Pentru ca vara asa ma apuca un dor de duca si ma ard talpile pe asfaltul incins al capitalei, si pentru ca am o gasca pe acelasi tipar, ne-am strans gascutza de hoinari dornici de balaurit prin tara, am incalecat pe-o sa (ei… eu m-am suit in masina) si am luat calea muntelui…mai exact Transfagarasanul.
Unul din punctele de pe “to do list-ul” personal pe anul asta a fost sa ma dau pe Transfagarasan. Si m-am dat! Mai lin pe alocuri – dat fiind faptul ca dinspre Curtea de Arges spre Balea drumul este execrabil si evident se fac ambuteiaje – mai tare pe alte portiuni, in functie de trafic ( nu fac publica viteza de croaziera prin locurile unde era liber, cert e ca Meganul s-a comportat exemplar si sta minunat in curbe si pe sosea).
Am pornit-o asadar sambata in zori…escortata de 3 motociclisti. Pe autostrada s-a circulat decent pentru ora aceea a diminetii. Odata ce am trecut de Curtea de Arges insa…lucrurile s-au schimbat. La Vidraru era mai omor ca in parcare la Cora in ajun de Craciun. Si, de parca multimea de gura casca fara talente deosebite la parcare (pentru ca si-au lasat masinile care pe unde a apucat) nu ar fi fost de ajuns, de sus veneau la vale oamenii harnici cu camioane de busteni pline ochi…o fericire! Din loc in loc mai era cate un politist sau jandarm care facea ordine in trafic…sau incerca. Pe marginea drumului – ca doar nu erau suficiente masinile – tarabe cu ce vrei si ce nu vrei de la porumb fiert si roti de cascaval afumat pana la peruci si alte kitsh-uri colorate specific mioritice.
O data ce-am trecut de zona cu pricina, si ce am reusit sa depasesc toti mosmondeii de pe traseu i-am dat tare pana cand cu bucurie am intalnit borna care ma anunta ca mai sunt 35 de km pana la Balea – de acolo drumul e parfum pe marea majoritate a portiunilor ( mai sunt si scapari asa ca sa nu te inveti cu binele)
Sus drumul e spectaculos! Peisajul te lasa fara suflare de la Capra incolo. E adevarat ca perioada favorabila concediilor a adunat in zona o multime de corturi…insa drumul merita! Aveti aici cateva poze iesite din mana copilotului (Lavinia)
Din pacate insa in tunel am prins coada ( si un imbecil care s-a gandit el ca e ok sa claxoneze in tunel)…iar la iesire ce sa vezi: Balea Plaza in toata splendoarea ei! Ce era la Vidraru ….dar ce era aici! O mare de oameni si masini si iar oameni miscandu-se bezmetic incoace si incolo.
Cu chiu cu vai am depasit momentul…si am pornit in jos catre Sibiu! Ador portiunea de drum pana la Balea Cascada…si as fi adorat-o si mai mult daca nu eram intr-un sirag de masini precum margelele din care ieseau pe mai peste tot maini cu aparate de pozat si filmat.
Intr-un final am ajuns si oprit la Sibiu unde ne-am delectat cu mancarea dementiala de la Crama Vechiul Sibiu…unde pe langa mancare au niste mere coapte cu fructe de padure absolut minunate! Cand vine vorba de mancare….:)
Desi pe inserat…in Sibiu caldura mare. Pana si cainii si-au gasit metode inedite de racorire ( ce-i drept in Bucuresti oamenii fac asta 
) )
De la Sibiu si minunatiile lui culinare am pornit-o spre Ocna Sibiului unde era stabilit locul de innoptare. Desi foarte aproape de Sibiu, drumul pana la Ocna Sibiului nu este de loc usor…pentru simplul motiv ca ne-am intersectat cu locul unde incepe sa fie santierul unde urmeaza sa inceapa sa se lucreze pentru Autostrada! Minune Doamne! Si staaai la semaofareee…si uite asa 12 km i-am facut intr-o ora…bine, hai sa nu exagerez…45 – 50 de min.
Am ajuns la Ocna Sibiului – premiera pentru mine! – si am gasit un oras ca un santier. In constructie…ce-i drept in cativa ani cred ca va arata decent, insa acum….plin de drumuri si trotuare in constructie, santuri, gropi…si destul de pustiu.
In ciuda orei destul de inaintate ( 19…sambata seara adica) am gasit cazare pentru toti cei 7 magnifici care eram…si ne-am dus sa ne balacim in lacurile sarate ( la fel de neamenajate sa nu va imaginati altceva). Experienta mi-a adus aminte de Marea Rosie ( Sic! ) ) – apa calda si dureros de sarata ( mai ales daca intra in contact ci ochii) Altfel mega distractie (desi afara era destul de frig cand ieseai din apa)…pana la 9 seara cand ne-am retras catre cazare goniti de codul portocaliu.
Seara a continuat cu planuri de balaureala pentru a doua zi pe transalpina insa cum dimineata planurile ne-au fost dejucate de ploaie ne-am reorientat catre bisericile fortificate din zona. Aceeasi ploaie nu ne-a lasat timp sa vizitam decat biserica din Cristian unde am ramas placut impresionati de linistea de acolo, de frumusetea gradinii, multimea de berze “cuibarite” pe acolo, de pacea locului si de doamna care ne-a povestit pe tot parcursul vizitei despre localitate, istoria bisericii, obiceiurile locului, copii, nepoti si stranepoti…toate asezonate cu vorbe de duh, dintre care cea mai inteleapta mi s-a parut “Cum faci asa ai!”. Simplu si foarte intelept sfat!
La biserica din Cristian am descoperit eu ca fotografiatul este “periculos” si implica riscuri – cum m-am fofilat eu prin biserica sa prind unghiuri, lumini si umbre, m-am trezit deodata singura si cu usa bisericii incuiata! Noroc ca s-a sesizat lumea repede si am fost “eliberata” ca altfel Quasimodo scria pe mine.
Ce mi-a mai placut in Cristian a fost numele strazilor X, XI – interesant. Ma intreb cum suna adresa: Strada XI numarul 4.
Urmatoarea oprire intentionam sa fie Orlat…insa cum am prins ora de slujba era foarte aglomerat asa ca am zis pas si ne-am indreptat spre Poplaca ( sa vedem si noi de unde vin aurul si ardelenii ) ) de unde intentionam sa ocolim Sibiul prin Cisnadie. Ia surpriza…drumul rupt si impracticabil ptr masini ne-a facut sa ajungem tot in ex-Capitala Culturala Europeana unde ne-am delectat cu o pizza inainte de a lua valea Oltului spre casa…fara incidente demne de povestit.
Asa ca week-endul asta a fost un fel de preambul pentru ce urmeaza in concediu cand avem planuri mari de strabatut Apusenii si Rodna.
Iar acum ca am bifat Transfagarasanul mai raman de facut anul asta doar:
- Delta Dunarii
- Vf. Moldoveanu
- Crucea de pe Caraiman
- Transalpina
- Restul bisericilor fortificate din Ardeal
- si poate si Manastirile din Moldova
(o numesc “my travelling Bucket List”)
