Week-endul asta am fost convocati la “Sabinstock” ( ziua unui prieten drag la care in fiecare an se strange o mare mare adunatura de oameni – peste 30 – 40 la numar – cu scopul declarat de a sta in aer liber, a canta la chiatara si a se simti bine – si in acelasi timp, ocazia cu care ne intalnim cu mai multi oameni pe care nu i-am mai vazut de un car de vreme) in Cheile Sohodolului. Alegerea locului s-a dovedit inspirata pentru ca am gasit un loc minunat, peisaje spectaculoase, o poienita plina de licurici si rost de plimbare in Pestera Muierii.
Pe larg, desfasurarea actiunii a inceput pe la 8 fara un sfert seara cand am reusit intr-un final sa ne dezlipim de minunata capitala si sa luam drumul Targu Jiului. A1 cu trafic haotic si plina de camioane ca de obicei – apoi Ramnicu Valcea si Targu Jiu la prima ora a diminetii (adica la 12). De la Pitesti catre Ramnicu Valcea drumul e ok si sunt recunoscatoare celor care au avut minunata idee de a face 2 benzi la urcare pe Dealul Negru…altfel cred ca ajungeam in 2 zile la Valcea. De la Targu Jiu se ia drumul catre Baia de Arama si satul Runcu.
Intrarea in chei am facut-o undeva pe la 1 noaptea (dupa ce ne-am reunit cu totii in Targu Jiu) asa ca am fost privati de frumusetea locului – intrarea in chei dinspre satul Runcu este absolut dementiala. Nici nu iti dai seama cand ajungi sa fii inconjurat de pereti stancosi si abrupti – numai buni pentru amatorii de catarare. Rapid iti dai seama ca trebuie sa mergi pe jos in cheile Sohodolului pentru ca din masina nu ai timp sa savurezi fiecare colt de stanca, fiecare unduire a stancii, fircare locas prin care apa si-a facut loc sa treaca. Asa ca am revenit a doua zi pe lumina.
Cautarea unui loc unde sa punem cortul s-a dovedit a fi o reala aventura, si nu din cauza drumului (care este destul de practicabil si cu masini non-offroad) sau a intunericului, cat din cauza aglomeratiei. Intr-un final, dupa o ora de balaurit nocturn printre copaci si licurici am ajuns la locul perfect unde am campat si am deschis petrecerea cu mic cu mare, la foc si chitara ( de care imi era atat de dor)
A doua zi am plecat la plimbare – cu masina pana in chei pe fundal de Guns – si apoi pe jos la balaceala (unii), catarat (altii) si fotografiat (eu). Cei care ajung in zona in luna august au parte si de un festin de mure, zona fiind plina de rugi, insa deocamdata cu fructe verzi in aceasta perioada. O parte din pozele cele mai spectaculoase le gasiti in Jurnalul de Calatorie. Mai citisem noi una alta despre Cheile Sohodolului pe aici – insa ce vezi cu ochii tai nu se compara…plus ca am fost foarte fericiti ca obisnuitii locului ( viperele cu corn si scorpionii) nu au fost foarte sociabili 
In afara de spectacolul muntilor, in cheile Sohodolului in special in aceasta perioada ( iulie) va puteti bucura de un minunat spectacol de lumini nocturn – pe inserat apar licurici si este o senzatie ireala, de poveste. N-am vazut in viata mea atat de multi licurici…si daca stai fara sa te misti, pe intuneric o perioada, te trezesti inconjurat de ei…ca intr-un basm cu zanele padurii. Minunat! Am incercat sa ii si imortalizez in poze dar mai mult decat vedeti mai jos nu am reusit.
Incheierea week-endului s-a petrecut la Pestera Muierii – din localitatea Baia de Fier, Muntii Capatanii, Masivul Parang. Nu pot sa spun decat MINUNAT! Merita vizitata; este un alt mod in care iti dai seama ca frumusetile si minunile pe care le face natura ( dezinteresat) intrec cu mult mana si mintea omului. E spectaculoasa pestera si ceea ce se afla in interior, modul cum apa a modelat piatra parca ar fi fost din plastilina. Din nou, am incercat sa surprind in fotografii insa, nu se compara cu ceea ce vezi cu ochiul liber. Fotografii din pestera gasiti aici. Cateva informatii pentru cei care vor sa o viziteze: intrarea costa 6 lei ( adulti), 3 lei elevi (in grup organizat) si pensionari, 5 lei taxa foto, 10 lei taxa video. Se intra din ora in ora, ultima ora fiind 19 ( pe timpul verii), grupul minim pentru a se putea vizita este de 4 persoane, grupul maxim: 100. Si da, cu cat e mai multa lume cu atat e mai greu sa te bucuri de peisajul din jur.
Cam asta a fost week-endul meu si , cum vara asta e dedicata in majoritate muntelui si in general locurilor pe unde nu am mai fost…probabil ca vor fi multe file de realitate dedicate calatoriilor. Sa vedem ce urmeaza week-endul asta…:)
