O fraza auzita azi in timp ce plateam intretinerea mi-a adus aminte de o dilema a mea mai veche: “De ce nu aveam voie sa mancam corcoduse din corcodusul din curtea blocului cand eram copii?”
Administratorul era angajat intr-o discutie referitoare la citirea contoarelor si postarea indexului pe usa apartamentului – cum am vazut ca se practica destul de frecvent daca nu vrei sa iti intre omul in casa. Si zice administratorul: “Puneti-le mai sus ca vin copiii astia rai si le smulg. Oamenii mari nu…dar copii…stiti cum sunt!”
Si ma intreb…de cand copiii sunt mai rai ca oamenii mari la chestii d-astea? Ca sa nu mai amintesc de faptul ca la scara avem interfon. Deci nu intra oricine. Iar in scara…din 15 apartamente sunt doar 3 la care mai sunt copii si aia nu mai mari de 4 ani.
“Copii rai”! De ce dom’ne copii rai? De ce tot timpul adultii spun fraza asta? De ce copii sunt rai?
Si tot framantandu-ma eu cu intrebarile astea mi-am adus aminte de dilema de care spuneam la inceput si care m-a macinat in toata copilaria si la care nimeni nu a fost in stare sa imi dea un raspuns logic: “De ce nu aveam voie sa mancam corcoduse din fata blocului?” Nimeni nu spunea ptr ca nu sunt spalate – si oricum asta se rezolva usor – nimeni nu spunea sa nu ne urcam in pom pentru ca riscam sa cadem – ci pur si simplu ca nu avem voie! Atat! Si eram apostrofati mereu din spatele unei perdele sau al unui geam cu “Dati-va jos din copac ca nu aveti voie!” (si alte fraze pe aceeasi tema). Inutil sa spun ca ele, corcodusele, oricum ajungeau unde trebuia si ca aceasta activitate facea deliciul serilor de primavara si vara ( deh…copil de Bucuresti! 
)…dar totusi…de ce atata taraboi?
Iar azi constat ca nici un copil nu se mai intinde dupa fructele galbene care stau ingramadite in corcodus…nici macar nu mai ridica ochii…
Eu ce ma mai uit cu jind dupa ele…oare daca m-am facut mare am voie sa mananc corcoduse?
